• Nume, lume…

    Cornelius Castoriadis
    Giovanni Gentile
    Lucian Boia
    Mihai Şora
    Michel Henry
    Henry Corbin
    JRR Tolkien
    Richard Kroner
    George MacDonald

  • Concepte

    Mundus imaginalis
    Coincidentia oppositorum
    Infinit de compenetraţie
    Sf. Duh/Dao
    Limitaţia ce nu limitează
    Anastrofă, eucatastrofă
    Strange seas of thought
    Fedeli d'amore

  • Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

A fi înseamnă a înţelege (I)

Ideea echivalenţei dintre a fi şi a înţelege este implicită, în filozofia greacă, chiar de la început. Însăşi iniţiativa de a filozofa, în măsura în care este o încercare de a gândi realitatea ca pe un singur întreg, presupune deja,  întotdeauna, că fiinţa, ca atare, poate fi înţeleasă.

Această presupunere este explicitată, pentru prima dată, de către Parmenide : „Căci nu poţi înţelege, nici exprima, ceva ce nu este; căci, pentru a fi, e la fel ca şi pentru a înţelege”. Două lucruri ne sunt arătate aici.

(traducere şi adaptare după Eric Perl)

(va urma)

Anunțuri
Lasă un comentariu

4 comentarii

  1. A fi – inseamna a comunica, adica a ajunge in starea exprimare cu inteles.
    Esti, pentru ca poti comunica un gand. Fie in interior, fie in exterior – important e sa te inteleaga cineva: fie sinea ta, fie sinele tau … totuna, vorba poetului Eugen Evu (Gnossis)

    “Tu care vezi cu-adevarat
    Focul
    Arzi odata cu el”

    „Te uiti
    Pe tine insuti te uiti
    In apa
    Curgi odata cu ea
    Ari si sameni tarana
    Transcenzi odata cu ceea ce semeni
    (…)
    Sinea si Sinele-s
    Gemeni”

  2. Mersi de răspuns. Şi mai ales de poezie…

    Totuşi aici e vorba de mai mult decât de poezie. Sau poezia e … mai mult decât poezie ?

    Iar sinea şi sinele sunt concepte jungiene ?

  3. Cred ca Andrei Plesu (Despre Ingeri) face profesoral distinctia intre cele doua. Sinea omului – poate fi constiinta lui, filtrul ratiunii, partenerul interior de dialog al fiecaruia dintre noi, atunci cand avem dubii.

    Iar Sinele omului ar putea fi ingerul pazitor al acestuia, aflat intr-un spatiu exterior – necesar unei crestine convietuiri.

  4. Eu mă gândeam la distinctia dintre feminin şi masculin – sinea/sinele, anima/animus.

    Dar dacă vorbeşti de Pleşu, ar putea fi influenţa lui Noica – el era cu chestiile astea de limbaj, şi parcă avea şi ceva cu sinea vs. sine…

    Eu personal nu subscriu; adică eu caut ceva exterior, obiectiv, în … chiar interiorul subiectiv. Sinele şi sinea n-ar trebui să fie numai gemeni, ca-n poezie, ci unul şi acelaşi lucru, eventual în două ipostaze.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s