• Nume, lume…

    Cornelius Castoriadis
    Giovanni Gentile
    Lucian Boia
    Mihai Şora
    Michel Henry
    Henry Corbin
    JRR Tolkien
    Richard Kroner
    George MacDonald

  • Concepte

    Mundus imaginalis
    Coincidentia oppositorum
    Infinit de compenetraţie
    Sf. Duh/Dao
    Limitaţia ce nu limitează
    Anastrofă, eucatastrofă
    Strange seas of thought
    Fedeli d'amore

  • Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Homo orans (I)

Rugăciunea nu se adresează divinităţii aşa cum este ea în sine, în absolutul esenţei sale pure, în totalitatea virtuală, nerevelată, a Numelor sale, ci Domnului revelat sub un Nume specific, sub o anumită formă teofanică. E vorba deci de Dumnezeu manifestat (întrupat), care nu poate să se manifeste decât într-o relaţie directă şi individualizată (Sf. Împărtăşanie) cu fiinţa căreia i se manifestă, sub o formă care corespunde capacităţii acelei fiinţe.

Traducere, adaptare şi adăugire din Henry Corbin

Credinciosul îşi recunoaşte adevărata esenţă în Domnul său şi, prin chiar acest act, este recunoscut, de acesta, ca vasal.

Anunțuri
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s