• Nume, lume…

    Cornelius Castoriadis
    Giovanni Gentile
    Lucian Boia
    Mihai Şora
    Michel Henry
    Henry Corbin
    JRR Tolkien
    Richard Kroner
    George MacDonald

  • Concepte

    Mundus imaginalis
    Coincidentia oppositorum
    Infinit de compenetraţie
    Sf. Duh/Dao
    Limitaţia ce nu limitează
    Anastrofă, eucatastrofă
    Strange seas of thought
    Fedeli d'amore

  • Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Gândit şi gândind (II)

(continuare)

Natura (sau fiinţa imediată) nu este nimic, până ce nu intră în relaţia-de-identitate a gândirii. Logica începe atunci când natura, intrând în această relaţie, devine identică cu sine, devine de înţeles (inteligibilă), ca temei pe care omul să poată pună piciorul, încetând de a mai fi impenetrabilă gândirii.

Acesta e stadiul în care se pot face judecăţi, asupra naturii ca obiect al gândirii. Se subliniază că elementul subiectiv (eul) este necesar, unor asemenea judecăţi, pentru că dacă natura (sau oricare obiect al gândirii) ar fi imediată, atunci nu ar mai rămâne loc pentru gândire, şi nici pentru judecăţile respective.

Folosind eul, natura devine ea însăşi, iar obiectul gândirii, nemaifiind impermeabil acesteia, îi devine subiect. Actul subiectiv al gândirii este necesar gândului obiectiv, gândit.

Traducere şi adaptare din cartea lui Holmes (nu Sherlock !) despre Gentile

(va urma)

Anunțuri
Articol anterior
Lasă un comentariu

1 comentariu

  1. Gândit şi gândind (III) « filozofeme

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s